We find each other

[Aylee L. Lovel]

Pornira inspre casa Elizei. Mersera in tacere un timp, Aylee contempland peisajul. Nu era mare diferenta intre Londra si Paris, in privinta cladirilor. Totusi, in rest, nu erau mari asemanari. Londra avea specificele cabine telefonice si autobuze rosii, ceea ce nu se gasea in Paris. Auzi? Tie iti place de Shane? Intrebarea Elizei o scoase din contemplarea Londrei. Ce intrebare buna. Oare ii placea Shane? Intr-un fel putea spune ca da. Ii placea la nebunie cum arata, in primul rand. Insa nu stia nimic despre cum gandea si din astea. Stia doar ca a ramas repetent, ca ii place sa se asorteze total (ceea ce era un punct comun) si ca facea niste peisaje minunate, pe care, prin ceva smecherie, le putea arata si altora. Dar oare ajunge atat ca sa iti placa de cineva? Luand problema logic, putea sa ajunga si mai putin, un exemplu fiind indragostelile la prima vedere. Deschise gura sa raspunda si ramase cu ea asa. Ajunsera la casa Elizei. Nu era o casa noua, dar nu parea nici veche, multumita faptului ca era ingrijita. Era de un verde kaki, destul de ciudat pentru o casa. Totusi, nu arata rau. Eliza deschise o poarta mare neagra si intrara intr-o gradina frumoasa. Flori multe si ingrijite constant, copaci inalti, probabil batrani si iarba foarte verde alcatuiau natura. Daca valetul pe care il vazuse apartinea familiei, atunci mai mult ca sigur ca nu parintii Elizei se ocupau nici de gradina, ci... Un gradinar, poate? Bine ai venit in resedinta familiei Cyreno. o intampina Green. Aylee hotara ca era timpul sa inchida gura si zambi. Mersera un pic pe o alee pietruita, pana ajunsera la casa. Urcara cateva trepte pe o terasuta, dupa care se aflau fata in fata cu o usa mare, alba. Eliza apasa clanta si se lasa cu putere pe usa. Aceasta se deschise, la fel ca si gura lui Raven. Era exact ca in filme. Un hol mare, spatios, scari ce duceau la etaj, tablouri pe pereti si mai multe usi. Imaginatia lui Aylee o lua razna. 'Probabil ca usa aia duce spre camerele servitorilor, locul unde se ascund toate secretele acestei case' gandi Aylee. Nu avu timp sa atribuie ceva si restului usilor ca Eli o lua de mana. Nu ti foame? Eu as zice sa mancam ceva. Asa cum zicea, chiar nu mancase nimic de la micul de jun primit la Hogwarts. Green o conduse pe Aylee pe una dintre usi. Aceasta dadea intr-un coridor intunecat, luminat de cateva becuri. 'La naiba cu tehnologia! Nu ar fi aratat mult mai bine locul asta cu niste torte aprinse pe pereti?' Totusi, pe langa cocioaba in care locuia ea pe timpul verii locul era un palat, nu se simtea in stare sa critice locul. Ajunsera intr-o bucatarie mare si alba. Cum intrara pe usa, aparu o femeie grasuta, cu o lingura de lemn in mana, strigand. Nu ti-am mai zis sa nu vi aici? Noi mancam dupa ce stapanii ajung acasa si mananca... Probabil ar fi continuat propozitia, dar atunci observa cine a intrat. Privirea i se inmuie si arunca lingura cat colo. Eliza, mama, ai venit! Cum esti, esti bine? Sari pe ea si o imbratisa. Eliza zambi, probabil bucuroasa si ea de revedere. Lupé, draga nu ne pui si noua ceva de mancare? Bucatareasa ridica din spranceana la auzul pluralului, dupa care o observa pe Aylee. Privirea i se inaspri. Cum sa nu? Stati jos. Eliza se duse la o masuta mica, rotunda, si se aseza. Cum ramane cu intrebarea mea? intreba ea zambind strengareste. Aylee se uita in gol. Cred ca da, un pic, poate, sunt sanse... zise ea privind tavanul. Da, imi place., hotara ea. Apoi cobora privirea si o fixa pe prietena ei. Zambi. Dar tu cu Matt? Care e faza?