Black waves

[Raizen Isildur]

• „Chiar că s-au întâmplat foarte multe. Vrei să zici că nu știai că Harry Potter a fost salvat ? Am fost împreună cu Bell prin Pădurea lui Dean. Nu a fost o experiență tocmai plăcută. Devoratorii erau gata să pună mâna pe noi. Norocul a jucat un rol destul de important în treaba aia.” îi răspunse el gânditor.
  
  Erau niște lucruri care nu-i puteau ieși niciodata din minte. Se simțea de parcă mai era cineva în el. Un alt el. Uneori avea viziuni. Șerpi încolăciți în jurul său care îl mușcau și îi injectau veninul în sânge. La început se împotrivea dar apoi începuse să-i placă. Să-i îndrăgească. Aveau multe culori. Uneori erau negrii cu galben alteori verzi sau aurii. Unii erau lungi și groși cu o privire care îți spunea că sunt gata să ucidă oricum. Și totuși el de ce nu murea ? Ceva se petrecea înăuntrul său. Uneori avea impulsuri ucigașe, își imagini diferiti oameni uciși de el sau de șerpii săi. Alteori se trezea noaptea vorbind reptomita. Bell nu îi spusese exact cum îl readuse la viață. Probabil ceva se petrecuse atunci. Trebuia să vorbeasca neaparat cu ea. Să se întâlnească și să îi spună.
  
  Se scutură brusc încercând să uite de acele gânduri sumbre. Copacul oferea o umbră ce îi apăra de soarele dogoritor iar florile ce crescuseră în întinderea aceea de verde își răspândeau parfumul printr-o adiere plăcută de vânt. Adora vara. Nimic nu era ca vara. Adora să stea acolo întins și să asculte cântecul păsărilor. Întotdeuna avusese o afinitate pentru acea salcie.
  
  „În orice caz, e bine când totul se termină.. cu bine”. Ezită puțin însă își drese vocea și spuse. „Tu ce ai mai făcut ?”