Semne din strafunduri

[Adnana Hale]

"Da, am venit. Acum te poti prezenta! Cine esti? Si ce vrei?" intreba Viperina, cu curaj.
Astropufei, insa, ii inghetase sangele in vine cand auzise vocea celui care vorbise. Inspira frica. Oare sa fie doar siret..sau sireata? Cel putin asa stiau de la Oamenii-Pesti.
Aratarea veni mai aproape de fete. Acestea il vedeau. Dar se parea ca lumina nu-l afecta deloc. Oare sa fie Capetenia lor? Oare sa fie atat de puternic?
Capetenia, caci asa credeau fetele, era inalt, mult mai inalt ca ele. Si..semana cu un om! Insa era foarte hidos si avea un par lung, verzui, slinos. Tinea un baston in mana, cu o piatra verzuie in varf.
"Eu sunt Kadur, eu sunt capetenie aici. Iar voi..voi sunteti niste gandaci. Am sa va transform si pe voi in sclavii mei, asa cum am facut cu Oamenii-Pesti si cu Sirenele acestea idioate. Vedeti acesti Toiag? Vedeti acesta piatra? Este controlul, eu il detin! * Muhaha * Aceasta piatra a fost vrajita acum sute si sute de ani, de catre acel Vrajitor. El ma ajuta, sa le supun, sa lucreze pentru mine, sa ma faca Stapanul Lacului, apoi stapanul Intregii Lumi! * Muhaha * Iar acum, Gandacilor, sa va transform in Sclavii mei pe veci."
Astropufa asculta cu atentie tot ceea ce spusese hidosul acela ce se credea mare si tare.
"Asta n-o prea cred, Hidosule!" i-o taie rapid Astropufa.
Kadur facu o mutra ciudata. Nu mai intelegea nimic. Cumde nu le era frica fetelor de el? Doar daca..
Nu mai avu timp sa gandeasca.
Fetele si prinsera de maini. Inchisera ochii. Isi transmiteau puterea una alteia. Tineau ochii inchisi, concetrandu-se. Se gandeau doar la faptul ca Kadur trebuie sa dispara. .. Erau in aer. Pluteau. Deschisera ochii. Era un fel de explosie de lumina, o explozie de puture, de bunatate. Binele avea sa birue Raul. Sfera de lumina disparuse. Acum erau cu picioarele pe acea.."podea". Dar Kadur nu mai era..Disparuse! Doar toiagul lui era pe podea. Oare sa-l fi distrus pe Kadur? Da! Astropufa lua rapid toiagul si isi continuara drumul. Treceau din camera in camera, pana ce ajunsera in camera .. centru. Aici, sa afla doar un birou. Era protejat de un scut invizibil, dar cu toiagul la ele si cu puterea ce-o aveau intr-ansele, trecura cu usurinta de bariera.
Erau atat de aproape..Aproape..aproape..