Hurricane

[Violet Wilson]

• Surase slab, dandu-si ochii peste cap; nu era chiar asa greu de remarcat ca Turnurile erau de obicei foarte galagioase, iar pe coridoare riscai intotdeauna sa dai peste Peeves sau Filch. Deci imprejurimile erau una din cele mai bune optiuni. Iar linistea care se asternea pe deasupra lor te facea sa iti doresti si mai mult sa te plimbi pe sub cupola ei.
  
  "-Oh, eu merg sa ma plimb putin" murmura Katherine, trecandu-si o mana prin par.
  
  Voia sa fie singura. Sa se piarda in frumusetea inserarii si sa lase mangaierea vantului sa ii cuprinda trupul firav. De parca asta avea sa fie ultima noapte din viata ei.
  Se obisnuise sa traiasca fiecare clipa ca si cum ar fi cea din urma. Si nu era prea sigura de unde luase acest obicei. Stia doar ca ii placea si nu putea fi nimic rau. Viata era o adevarata nebunie - uneori sfarsita chiar fara sa fi inceput.
  
  Cobori incet scarile din marmura si ajunse pe iarba verde, ce se unduia incet in leganarea vantului. Simti adierea racoroasa pe frunte si privi aproape vrajita cum primele stele isi aprind marginile inghetate in candelabrul celest.