Scrisori in miez de noapte.

[Scarlett Soul]

Usa putreda scartai sub privirea mirata a Cercetasei. Cine putea sa vina ? Nu stia, dar nu era intocmai sigura ca vroia sa afle. Ii era prea bine acolo, singura, uitata de lume, ferita de priviri acuzatoare si de zambete false. Ii placea singuratatea, pentru ca era doar ea acolo sa se judece, era doar ea acolo sa auda tipetele mute ce-i strabateau gatlejul, era doar ea acolo sa asculte si sa se asculte. Ea si Nord.
Auzi primul pas facut de necunoscutul care ii viola intimitatea si se piti si mai mult langa perete, sperand ca nu o sa fie observata. Stia ca era un gest copilaros, dar avea nevoie sa se ascunda, sa ramana in bezna.
Spuse mii de rugaciuni in gand, sperand ca Heathrow sa nu-si faca simtita prezenta, dar in momentul cand intrusul rostise primul cuvant, bufnita zbura de pe umerii fetei si inconjura camera, asezandu-se in colivia sa, apoi scoase un tipat straniu.
'M-am ars' isi spuse Scarlett, ridicandu-se in picioare, insa fara a se indrepta spre usa. Ramase acolo, in fata geamului murdar al Hambarului.
Se gandi la o modalitate de a scapa cat mai repede de ... fata, banuia ea, nou-venita. Nu gasi nici o cale, lucru care o impacienta.
'Ohh Doamne, nu putea sa vina doar cu 3 minute mai tarziu ?'
Era Bell. Inmarmuri. Se asteptase la oricine, numai la Bell nu. Crezuse ca era ceva fata dintr-un an mai mic decat ea, defapt fusese convinsa de asta. Primul gand cand isi aduse aminte ca Bell era fosta Sefa de Casa a Cercetasilor, fusese sa o ia la fuga, dar apoi o privi mai bine si nu ii placu ceea ce vazu. Era ca si cum nu apucase sa isi imbrace toate mastile, era goala, vulnerabila si mai presus de toate, ranita. Nu vroia sa ii arate ca vedea toate astea, pana la urma ura cand cineva reusea sa o citeasca, era surprinsa, asta da, dar lucrul acesta nu diminua nimic din ura pe care o simtea cand se trezea cercetata. Banuia ca nici lui Bell nu-i facea mai mare placere.
Schita un zambet ranit. Nu era sigura daca isi mai putea aminti cand a ras ultima data cu pofta. Si totusi era ceva ciudat la Bell, adica niciodata nu o vazuse atat de distrusa, ca si cum toate zidurile cazusera dintr-o data, ca apoi, a doua zi sa fie din nou mult prea inalte. Nu era sigura daca impartaseau aceasi tactica cand era vorba de a se ascunde. Cand nu poti sa fii singur, atunci indreaptate spre multime. Nu exista un loc mai bun unde sa te poti ascunde decat o gramada de oameni care te lasa in pace. Ei sunt zidul tau si nu mai ai nevoie de nici o alta aparare,dar cand esti singur ... cand esti singur trebuie sa-ti creezi propriul zid.
Dadu sa se prezinte in sfarsit, dar cand intinse mana si vru sa rosteasca primele silabe ale numelui sau, Bell chicoti. Stiau amandoua una de cealalta.