Dreamcatcher.

[Lorelai D'Art]

- It's Hell when you're around!
Cercetasa incepuse sa rada. Nu ma deranja deloc gestul ei. In mod normal m-as fi intrebat "oare ce-o fi in mintea ei?" , dar in seara asta nici asta nu ma interesa. Nu o cunosteam , dar la prima privire aveam impresia ca o stiu de o viata. Nu stiu de ce am spus ceea ce am spus , si sa o intrerup asa crud din visul ei.
- Traieste-ti visul daca nu ai curaj sa traiesti. am soptit eu , dar eram sigura ca nu ma auzise. Nici nu vroiam sa ma auda. Toate soaptele mele imi erau adresate mie.
I-am zambit ca drept raspuns la rasul ei. Ce altceva puteam sa fac? Defapt ma si bucuram ca rade si ca nu a fugit imediat de langa mine. I-am mai zambit odata , dar de data asta i-am transmis un zambet mai larg si ceva mai sincer.

Mi-am pus un picior inainte si mi-am intins mainile ca si cum as fi vrut sa imi i-au zborul. Am lasat parul meu lung s cada in fata si mi-am inchis ochii. Cu o pirueta usoara si eleganta m-am intors cu spatele la cercetasa. Incep am lasat ca genele mele sa se ridice la fel de elegant lasandu-mi ochii dezveliti. Am deschis ochii si ...
"... ca un copil batran dependent de povesti!"
Respiratia mea se oprise pentru cateva secunde si inima mea se simtea fulgerata de aceea soapta pe care-l adusese vantul cine stie de unde. Defapt , stiam de unde. Era de undeva departe. Am vrut sa visez din nou. Ma simteam o fiinta a trecutul care visa viitorul in prezent. Am facut in pas inainte si bocancii mei au lovit puternic iarba uda facand sa se auda un zgomot deranjant. Am strambat din nas si am mai facut un pas. Aveam impresia ca aceasi pasi faceam de ani de zile , si tot nu ajungeam nicaieri.

Simteam prezenta fetei. Acum doar statea si ma privea. Probabil se gandea la mine ca la o ciudata sau ca la o nebuna care acuma incearca sa isi gaseasca medicamentele. Hmm , medicamentele? Exista tratament pentru asa ceva ?
M-am oprit brusc. Am respirat adanc. Tocmai imi trecuse ca un glot ceva in gand.
- Tu stii ? am intrebat-o intocandu-mi capul in directia ei.