Forever and always

[Alice Morris]

Alice chicoti si ea, si completa cuvintele fostei cercetase:
"Doar noi eram in stare." Rasera amandoua cu pofta pana cand un zgomot puternic le reamintira ca se aflau in luminis. Sunetul motorului masinii rasuna in intregul luminis, si o nelinisti pe Al. Stia deja ca totul avea sa se termine cu bine, dar ii era imposibil sa nu retraiasca emotiile din acea seara. Micuta astropufa statea cu mainile inclestate pe volan, si privea speriata in fata masinii, sub lumina slaba a farurilor.
"Alice, ai mai condus pana acum?" o intreba Bell.
"Nu..." raspunse ea cu vocea tremuranda. Cercetasa intoarse alarmata capul, afisand o expresie atat speriata, cat si suparata, parand gata sa o mustreze pe Alice. Aceasta ii zari privirea, si o calma: "Linisteste'te, nu e ca si cum o sa ne miscam sau ceva. Doar am vrut de pornesc motorul."
Linistea de obicei apasatoare din padure era acum invadata de vocile elevelor, si de sunetul infundat al motorului. Sperase si atunci ca timpul sa fi afectat masina, si sa nu mai functioneze, si undeva in adancul sufletului, spera si atunci, dupa cativa ani, desi stia cum aveau sa stea lucrurile.

OOC:Scuze ca n'am raspuns mai devreme X_X