Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

Baiatul era uimit.In viata lui nu mai vazuse asemenea vraji ca cele facute de Eliza.Desi se afla in mijlocul unei lupte pentru o clipa se opri doar pentru a privi maiestria cu care aceasta scapa de caracatitele alea dezgustatoare.Se intrista gandindu-se ca tot ce facea el era sa se fereasca si sa arunce vraji total neeficente.Isi duse dupa un timp mana la taietura de pe fata si simti cum tot corpu i se cutremura din cauza durerii.
'Ah...asta chiar doare...la naiba cu ploile si cu sirenele...'
Isi indrepta insa bagheta catre propriul obraz si sopti singura vraja vindecatoare pe care o stia.
''Episkey!''
Insa observa stupefiat ca vraja nu avea nici cel mai mic efect, rana ramanand in continuare pe fata tanarului astropuf.Se uita insa acum la micuta caracatita pe care o impietrise mai devreme aceasta se pregatea sa atace din nou.Isi indrepta bagheta catre ea, dorea ca macar una dintre acele creaturi sa cada rapusa de vrajile lui deoarece fata facuse deja eforturi uriase pentru a-l apara pe el...se uita apoi la Eliza,isi imagina cat de obosita trebuie sa fie dupa toate acele vraji.Se intoarse apoi catre caracatita care ataca,insa il rata pe baiat la milimetru lasandu-l pe acesta sa o loveasca din nou cu o noua vraja de impietrire.Micuta caracatita cazu undeva in apropierea Elizei lucru care il ingrijora pe baiat se temea de o a doua revenire a acesteia.Desi se odihnise o buna perioada de timp, oboseala puse din nou stapanire pe el.Se gandi o clipa ca acesta poate fi un efect secundar al ranii ce ii strabatea intregul obraz.