Angels lie to keep control.

[Lorelai D'Art]

OCC: Oricine !

Intrasem inauntru. Inainte sa deschid usa m-am gandit bine daca vreau sa ma aflu intr-un atat de linistit si totusi plin de oameni. Dar imediat dupa cateva secunde am gasit raspunsul potrivit. Categoric imi doream asta.
Am intrat cu zambetul pe buze. Am avut grija sa nu trantesc usa dupa mine asa ca am atins elegant lemnul masiv si l-am impins usor pana am auzit o pocnitura usoara. Speram din toata inima ca numai eu o auzisem altfel insemna ca nu mi-a iesit manevra. Am inaintat sperand sa imi gasesc inspiratia pe parcurs.

Soarele lovea puternic sticla subtire a geamului facand sa se sparga in mi de raze.Ma intrebam oare cum rezista fereasta aceea ca zi de zi sa fie lovita de acelas soare si noapte de noapte de aceasi luna. Parca sustinea intreaga bolta cereasca. M-am apropiat incet spre geam si l-am deschis. Soarele batea cu aceasi putere , insa nu se mai culegeau cioburi din ea pe podea. Acum toata lumina venea spre mine. Ca o esarfa delicata se aseza pe fata mea si pe intregul meu corp. Simteam cum incet pielea mea se incalzeste. Mi-am inchis ochii. Pentru o clipa aveam impresia ca sunt acolo unde mi-as fi dorti eu sa fiu , dar brusc mi-am dat seama ca nu sunt.
Speriata am inchis fereastra si am fugit incet inspre rafturi.
"Aici nu ajunge lumina." am gandit eu parca un pic ma usurata.Soarele acela imi amesteca amintiri in cap , si nu vroiam sa imi amintesc. M-am asezat si mi-am rezemat spatele pe randul de jos al raftului. In cateva secunde visele meu de noapte au fost trezite de lumina. Era clar ca trebuie sa fac ceva ca gasesc drumul de intoarcere.

Am luat o gura de aer ca si cum as fi baut zece pahare de apa ca sa ma racoresc.Pentru moment traiam cu iluzia ca eu chiar mi-am revenit. Am incercat sa ma intind , dar ceva mi-a blocat miscarea. Cotul meu se izbise de ceva tare facand ca aceasta sa cada pe podea. Privirea mea cadea si ea spre podea zarind imediat ce se intaplase. O carte groasa sedea acum tacuta exact langa mine. Am luat-o in mana sa ii citesc titlul:
"Zece cuvinte care dor."
Am afisat un zambet diabolic si ma abtineam sa nu rad cu amar.
"Hah ! Numai zece ? Uneori ajunge si un singur cuvant , alteori nu sunt destule cuvinte."
M-am grabit sa pun la loc carte in locul absent. M-am aplecat mai mult ca sigur sa nimeresc si atunci am vazut ...