Tied together with a smile

[Violet Wilson]

Katherine Austen and James Hawkins

Lumina baghetei strapungea firav profunzimea intunericului; de parca razele slabe nu reuseau sa patrunda prin bezna. De parca aceasta ar fi interzis un asemenea lucru. Iar secundele pareau ca se scurg in clepsidra timpului cu incetinitorul.
Se plimba pe coridoarele scufundate in intuneric, de una singura. Poate pentru a mia oara iesise noaptea, din cauza aceleiasi insomnii.
De ce nu putea dormi si ea ca oamenii normali? De ce murea de ciuda cand auzea respiratiile regulate ale colegelor de camera, iar ea nu reusea niciodata sa adoarma la o ora cat de cat decenta?!
Observa cu stupoare ca ajunse la etajul I; se hotari sa coboare insa la parter, atrasa parca de acel loc. Cu pasi mici cobori toate treptele din marmura si ajunse in holul imens. Parea si mai mare noaptea.
Isi ghida pasii spre prima usa vazuta si cand ajunse in fata ei se opri; daca era cineva acolo? Apasa insa cu convingere clanta rece, iar imaginea din fata ei o facu sa se cutremure.