Tied together with a smile

[James Hawkins]

Ii surprinse strafulgerarea de tristete de pe chip si ramase putin perplex; ii era oarecum rusine sa o intrebe ce se intampla. Pana la urma nu era decat un strain pentru ea. Stia insa ca nu putea sa o lase sa sufere in tacere, asa ca isi facu curaj si incepu sa vorbeasca in cele din urma.
“-E ceva ce te supara” spuse el.
Sunase ca o afirmatie, nu o intrebare; si asta il facu mai sigur pe el.
“-S’a intamplat ceva?” continua James, ezitand.
Spera sa nu fie vina lui; sa nu ii aminteasca de cineva pe care il pierduse sau de cinevare care ii facuse rau. Fetele erau destul de ciudate cand venea vorba de asta!