Noapte n-ai ce face...

[Eliza G. Blest]

O senzatie ciudata pusese stapanire pe ea . Era oare frica ? Era oare teama ? Era oare .... spaima ? Nici ea nu stia . Si spera sa nu fie niciuna dintre ele , insa continuase drumul . Vroia sa stie de unde era vocea aceea . Ce dorea de la ele . Si totusi , nu ii venea sa creada . Oare chiar visa . Ii aruncase o privire furisa Adnanei , nici macar ea nu stia ce sa faca sau nu . O tinea de mana si ii daduse un impuls . Trasese de ea si inaintasera incet , spre necunoscut . Sau poate nu . Poate ca stiau unde mergeau dar erau prea oarbe ca sa vada . "Oare aceasta este problema ? Faptul ca noi ne.am inchis ? Si daca .. " Isi imaginase padurea ei , ceea in care se plimba seara de seara , ceea in care dormea si se odihnea , ceea in care isi dadea tot naduful . Si reaparuse , in fata ochilor ei . Padurea ei ,la care se gandise , aparuse acolo . In acel moment ele mergeau prin padure .
"Adnana ! Asta e .. trebuie doar sa ne imaginam . Daca ne.am imagina ca vedem persoana care ne.a patruns in minte ? "