Semne din strafunduri

[Adnana Hale]

Nici Astropufei nu-i pasa de strigatele Omului-Peste. Mergea in continuare, langa Viperina, dar din nou avea senzatia aceea ciudata, ca nu se poate opri, ca cineva pusese stapanire pe picioarele ei. De abia dupa cateva minute de mers, realiza ce era in fata. Era foc! Iar picioarele nu i se opreau, nu le putea opri. Si simtea ca Eliza patea la fel ca ea. Se apropiau din ce in ce mai tare. Urmau sa arda, sa arda de vii si nu se puteau opri. Adnana inchise de frica ochii. Si-i tinu mult inchisi. Nu simtea nimic. Nicio durere, absolut nimic, dar totusi n-avea curajul sa-si deschida ochii. Se temea de ce avea sa se intample daca ii va deschide. Dar nu mai suporta tensiunea. Ii deschise. Si vazu, din nou, foc. Dar de data aceasta, sub ea. Zburau! Zburau deasupra focului! Erau invincibile! Zburau, zburau pana cand tunelul se sfarsea. Era o infundatura.
Din nou, Adnana inchise ochii. La fel, nu simti nimic. Se simtea o fantoma. Trecuse prin zid. Ca in Fortareata Verzuie. Deschise ochii si ramase muta de uimire. Se aflau, din nou, in prima camera. In camera aceea cu peretii din sticla, in camera unde se aflasera dupa ce fura lovite de o Surena Kurd, care, acum, era sub comanda celor doua eroine.
Eroine?! Cartea!!
"O nu! Eliza, cartea, numai e. Cred ca a cazut in foc. Doamne! Ne intoarcem sau ce?"
Viperina nici nu mai avu timp sa-i raspunda. "Usa" se deschise si in camera intrara cei trei Oameni-Pesti care le intampinasera si prima data..