Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

Baiatul nu intelegea de ce fata era atat de ingrijorata.Pentru el rana era ca oricare alta, desigur durerea pricinuita de acea rana era mai puternica decat altele insa John stia ca daca va ajunge in Aripa Spitalului si va fi vindecat va trebui sa ofere o groaza de explicatii iar acele explicatii ar putea sa coste multe puncte din partea casei lui si acest lucru era imposibil.Se uita mirat la fata si incerca sa se gandeasca la alte solutii de iesire din acea pestera.
''Cred ca ne ramane doar ideea cu aruncatul pesterii in aer...''
Ofta adanc si se intinse din nou.Se gandea la acele caracatite ingrozitoare si se ridica brusc.Se uita la Eliza si mai apoi la bucatile de caracatita care se aflau in apropierea lui.
''Poate am putea folosi gheata aia...sau altceva sa facem momeli...si...sirenele s-ar duce dupa ele...atunci noi am putea sa trecem fara probleme...''
Stia cat de stupid si aiurit suna insa alta idee nu mai avea.Se uita acum la bagheta lui, si-ar fi dorit sa cunoasca o vraja atat de exceptionala incat sa ii faca pe amandoi sa iasa de acolo fara vreun efort insa stia ca asta e imposibil.Se uita din nou la fata, fata il salvase de atatea ori in ziua aceea...incat baiatul nu mai stia ce sa spuna.
''Apropo...legat de chestia cu gheata...si...chestia cu vindecarea ranii....multumesc...din nou.''