Noapte n-ai ce face...

[Adnana Hale]

Mai inainte pe un munte ce se pate va nu fusese imaginatia ei, acum in Padure. Deci descoperise ce era cu camera aceasta si putea sa zica multumita ca este o incapere grozava. Viperina credea, incantata, acelasi lucru.
'O Doamne..cred ca in fiecare zi voi veni aici, macar cateva minute' isi zise Adnana, strangand-o de mana pe Viperina si imaginandu-si o cascada de Vanilie. Intr-o secunda, peisajul se schimba si acum alunecau, alunecau la vale, lingand vanilia aceea delicioasa.
Bucuria Adnanei era de nedescris. Aici putea sa-si faca temele, sa faca absolut orice si sa se afle absolut unde vrea
"Deci ca sa iesim, trebuie doar sa ne imaginam iesire si..gata! Dar acum hai sa ne bucuraaaam de moment" i se adresa Astropufa Elizei
Dar fericirea nu poate sa dureze o eternitate si nu poate sa fie doar..fericire. Adnana avea din nou impresia ca sunt urmarite si asa si credea. Dar oare de cine?
Nici nu mai avu vreme sa se gandeasca ca Viperina o si apuca de brat. Insemna ca aveau sa ajunga altundeva. Oare la ce loc magnific se mai gandea prietena ei? Si totusi, cine le urmarea?!?!