Gustare la miezul noptii

[Valentino Gaunt]

Nu stiu daca tunetele de afara sau zgomotul picaturilor de ploaie m-a trezit . Deschid ochii , ma dezmeticesc putin , constat ca am adormit intr-un fotoliu verde smarald cu spatar inalt inca in robele de Quidditch. Probabil antrenamentul de azi sau faptul ca nu m-am odihnit destul si-au spus cuvantul. Pasesc cu pasi repezi pe podeaua cea rece din camera de zi a Viperinilor , ma indrept spre dulap. Scot repede robele de pe mine , pun in graba o camasa , o geaca neagra din piele de dragon , ma pieptan si de pe noptiera iau un ceas argintiu brodat cu pietre pretioase - mostenire de familie.Cu greu descifrez cat este ceasul . . . are atatea ace care se invart in toate directiile ca faci cu greu deosebire intre ele , cert este ca e deja tarziu . Stiam ce trebuie sa fac . . . sa ma hranesc . Abia acum realizez ca am sarit peste pranzul de azi si dupa antrenament probabil am adormit inainte sa fie festinul din Marea Sala . In graba parasesc pivnita Viperinilor si ajung in fata tabloului ce duce spre bucatarie . Gadil para , nimic . Uimit si fara sa inteleg de ce nu s-a deschis tabloul aud niste soapte. Ma uit in jurul meu , nimic. Atunci constat va sunetele provin din spatele tabloului .
"E cineva acolo?" zic eu cu voce tare