Gustare la miezul noptii

[Aylee L. Lovel]

Raven se uita in jur. Nu era de bine daca ei nu mancasera caprioara. Nu era nebuna. Nu il trimisese pe Fork in padure dupa animale salbatice. Doar pana la coliba paznicului vanatului. Se blocase usa, iar caprioara ramasese inauntru. 'Nu va fi o imagine frumoasa...' Dintr-o data, pe pielea caprioarei aparura niste pete negre. "Aylee Raven! Ce i-ai facut la faptura asta?" Aylee se intoarse si vazu fata furioasa a surorii ei. Cum sa ii explice? Habar nu avea ce ar fi putut sa spuna in apararea ei, asa ca se hotara sa zica adevarul. "Sunt un pic nebuna, dar sper ca nu credeati ca o sa sacrific o caprioara numa ca astia doi, arata inspre Viperin si inspre Astropufa, sa nu imi manance cartofii prajiti?" Ceilalti o privira un pic incurcati. 'Genial. Deci cei doi vampiri nu numai ca o credeau anormala cand venea vorba de mancare, dar era sigura ca avusesera impresia ca e cruda si fara inima. Nu ca nu ar fi fost asa, dar nu cand venea vorba de animale. "Caprioara e atinsa de ceva blestem. Aseara ma plimbam pe langa Padure si m-am intalnit cu paznicul vanatului. El mi-a povestit. In momentul in care petele incep sa se extinda, e de parca cineva te-ar arde cu fierul inrosit. In scurt timp o sa moara in chinuri. De aceea i-am zis lui Fork sa o aduca aici." Spiridusul statea intr-un colt si dadea din cap la ce zicea Aylee. "M-am gandit ca daca o omoram, atunci facem mai mult bine decat rau. Ea nu moare in chinuri, iar voi nu muriti de foame..." termina ea propozitia ridicand din umeri. Normal ca in loc de asta ei doar vazusera o fata micuta, cu par brunet, cu suvite roz, cu un apetit alnaibii de maresi cu inima de piatra. Caprioara incepu sa geama. Toti isi intorsesera capul inspreea cu o privire miloasa. Aylee il privi rugator pe Fork. Nu vroia ca acea faptura sa sufere, dar nici nu avea de gand sa isi bage pumnalul in asa ceva. Spiridusul se ridica tacut si incepu sa traga caprioara spre o parte a bucatariei care nu se vedea.
Acum ca totul era in ordine, aveau sa se ocupe de o problema mai importanta. Erau blocati in bucatarie. Nu stia de ce reactionase Darkason atat de alarmat. Nu era asa de periculos sa fi blocat in bucatarie, atata timp cat erau toti spiridusii loviti de ceva magie neagra. Pentru o secunda isi imagina toata spiridusimea din bucatarie cu o privire malefica, venind inspre ei cu cutitele de bucatarie ridicate. Alunga imaginea asta din minte. Nu era momentul pentru fanteziile ei. Nu incercasera inca ceva. Se aproprie de usa si isi scoase bagheta. "Alohomora!" O luminita iesi din bagheta ei, dar nu se intampla nimic. "Sincer, ca asteptam la asta..." zise ea ridicand din umeri si punantu-si bagheta la locul ei. Atunci auzi o voce din spatele usii. Parca era a lui Valentino, unul dintre viperinii din echipa de vajhat. "E cineva acolo?" Sa ii raspunda? Nu aveau motive sa nu o faca. "Hey pisi. Nu cineva, multi cineva. Intrebarea e, cum ne intalnim?" Nimeni nu mai zise nimic. Deci, se parea ca nici de afara nu mergea usa. Si acum ce? 'Adnana, iata-ti aventura de noapte', mai gandi ea razand.