Semne din strafunduri

[Eliza G. Blest]

Privise cele trei persoane ca hipnotizata . Nu mai stia cine era sau ce era cu ea . Nici macar unde se afla . Insa avea un singur gand in cap . Sa le sara acelori dihanii in cap si sa ii bata crunt . Trecuse prin atatea chestii si totusi ei stateau acolo si le priveau . Nu accepta acel lucru :
"Acum v.ati trezit sa veniti dupa voi ? Cartea a disparut si pesemne ca acum arde . Eu am fost cat pe ce sa fiu stapanita de creatura ce o pazea si totusi voi stati si va uitati la noi ?? Chiar credeti ca suntem jucariile voastre ? Pentru ce ? V.am eliberat ! Sunteti liberi ! Acum puteti sa ne lasati viata in pace. Eu una , fara suparare Adnana , vreau sa plec din acest loc . Mai ales , imi vine sa fac si panarama . Cred ca deja am facut asta . Deci .. pe unde e iesirea ? "
Unul dintre ei , se apropiase de viperina si ii pusese mana pe umarul ei , vrand sa o calmeze . Eliza se smucise cu furie si ii intoarse spatele indignata .
"Nu ai pe unde sa iesi domnisoara . Pe unde am venit noi e singura cale . Si , spre nenorocul tau , s.a blocat . nu mai este nicio sansa sa mai iesim de aici . Doar daca .. nu sacrificam pe cineva ."