Nimic si din nou nimic.

[Eliza G. Blest]

Treaba era facuta , acum , urmau sa intre in apa . Trebuia sa pacaleasca sirenele si caracatitele , dar Eliza avea unele indoieli . "Daca se vor imparti in doua tabere ? Atunci vom fi cu siguranta atacati . Cum .. ? " Isi luase privirea de la clona ei spre John cel adevarat , acesta fiind foarte confuz , la fel ca Eliza . Oftase incet si se apropiase de marginea apei . Isi bagase capul in ea incercand sa desluseasca lupta din ea . Zarise sirenele cum se apropiau de clonele lor . "Au muscat momeala !" Zambise cu toata fata si isi intoarse capul spre John .
"Avem cale libera , putem pleca . "
In sfarsit , reusise sa scape de ele , pentru o vreme , dar vor reveni ? Ii facuse cu ochiul astropufului si cu o simpla aruncatura , dar gratioasa , sarise in apa rece , stropi reci lovind stanca tare . Apa nu era tocmai calduta si viperina uitase din nou un lucru important : sa puna bula . Privise in jurul ei din ce in ce mai speriata . Nu mai vedea nimic in jurul ei decat apa . Nici macar sirenele nu mai erau in preajma ei . Era total singura . Dar pentru cat timp . Privise in sus dar .. nu mai vedea nimic . Apa ii intrase cu forta in plamanii ei iar ameteala o lasase fara simtiri . Nu mai putea sa mai dea din maini si picioare . Nimic . Nici macar sa tipe sau ceva . Cadea in adancurile oceanului si nu atingea nimic ."Eu si capul meu sec ... " Inchisese ochii si se lasase purtata de afluentii lacului .