Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

Baiatul rasufla usurat si isi ridica roba de pe podeaua rece dupa care o imbraca.Se uita la Eliza vrand sa ii multumeasca inca odata pentru ideea geniala insa spre stupefactia acestuia fata se arunca in apa fara vreo vraja de protectia impotriva acesteia.Isi insfaca bagheta disperat si alergand catre apa se impiedica cazand chiar la marginea acesteia.Nu isi dadu seama cand rosti vraja care facu ca o bula sa ii acopere capul si se arunca disperat in apa dupa fata.Era un intuneric ingrozitor iar apa era extraordinar de rece.
Nu intelegea de ce fata facuse o asemenea fapta, dorea cumva sa isi puna capat zilelor dupa toate cate se intamplasera.
'Si cand toate se calmasera'
Baiatul incerca sa o zareasca pe fata, insa intunericul in oprea asa ca isi ridica bagheta.Stia ca lumina va atrage sirene,multe sirene insa stia ca nu putea pleca de acolo fara Eliza.Era timpul sa ii intoarca toate serviciile din ziua aceea.Ridica bagheta repetand vraja de mai multe ori.
''Lumos Maxima!''
O lumina puternica lumina toata zona aflata in jurul baiatului si in goana lui nebuna baiatul o vazu pe fata cum cade tot mai mult in adancuri.Simtea cum picioarele lui incep sa cedeze din cauza efortului insa nu se lasa.Se gandea ce sa faca, trebuia sa se miste cat mai repede.Isi indrepta bagheta catre corpul fetei.O sfoara argintie aparu prinzand-o pe Eliza de picior si oprindu-i caderea.Baiatul trase cu toata putere incat pentru o clipa crezu ca bagheta nu va rezista unei asemenea presiuni dar se insela, sfoara se scurta acum din ce in ce mai mult aducand corpul fetei aproape de el.Isi indrepta bagheta catre fata.
''Cap-in-bula!''
Spera ca nu e prea tarziu.Baiatul o prinse de mijloc si incepu sa innoate din nou disperat.In departare se puteau auzi sirenele, era clar ca lumina puternica de mai devreme le facuse curioase insa nu baga de seama continua sa innoate catre suprafata.