Nimic si din nou nimic.

[Eliza G. Blest]

Inima ii batea din ce in ce mai incet , dar simtea cum aerul ii revenea in plamani si ca incepea sa respire . Avea nevoie de aer , urgent . Il lua cu putere in ea si il expira repede , fara sa se mai potoleasca . La un moment dat , gatul a inceput sa se usuce si sa o usture foarte tare si astfel , a incetat setea ei de aer . Deschisese ochii imediat , intunericul cuprinzand.o . Nu mai stia pe unde era sau ce se intamplase . Dar , in schimb , simtea prezenta unei persoane . Mai exact , bataile inimii . "Unde sunt ? Ahm .. cine mai e aici ? Am murit cumva ? " Privise in sus si ramasese socata . Dintre toate fapturile pe care le cunostea nu se asteptase deloc la asa ceva . Era John care privea spre o luminita si inota de zor . Privise la bratele lui si nervii incepusera sa ia locul surprinderii . Se smucise , cazand in gol , din nou . Isi scuturase capul si daduse din maini si picioare , dar nu mai stia cum . "Ce naiba ? Nu mai stiu sa inot ? " Se enervase la culme si daduse energic din membre ridicandu.se tot mai mult , apropiindu.se de John .
"Nu pot sa inteleg , de ce nu m.ai lasat sa mo..."
Insa nu reusise sa duca fraza pana la capat caci erau atacati . Turma de sirene navalira peste ei . Niciun moment de gandire , isi scosese bagheta si niste jeturi aurii iesisera din aceasta , lovindu.le pe creaturi , sangerand . Nu ii pasa ca urma sa le ucida , dar nu le mai suporta defel .
"Inoata , inoata , nu sta acolo . Nu voi mai zabovi nici eu mult! "