Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

John se mai linisti in momentul in care Eliza incepu sa dea din maini pe langa el, nu intelegea de ce ii reproseaza faptul ca nu a lasato sa moara insa acest lucru aveau sa-l lamureasca ei mai tarziu.
''Cum as putut sa te las sa mori!?Cum ai putea crede ca as fi putut pleca fara tine de aici?''
Vru sa mai zica cateva lucruri insa exact cum se asteptase baiatul, sirenele navalira din toate directiile si acesta isi indrepta bagheta catre cele mai apropiate.
''Relashio!Stupefy!Impiedementa''
Jeturile de lumina alunecau catre sirene si cateva fura lovite.Insa cele lovite erau inlocuite de altele.Baiatul auzi cunvintele fetei si incepu sa innoate catre suprafata din nou, erau atat de aproape.Spera ca fata il urmase altfel se va enerva foarte mult.Incerca sa se intoarca de cateva ori insa sirenele deja incepura sa traga cu ciudatele lor vraji din sulite.Tot corpul lui parca striga din cauza efortului, nu stia cand innotase atat de mult sau cand macar statu sub apa o perioada atat de indelungata.Nevazand-o pe fata striga sperand ca aceasta sa-l auda
''Haide...e timpul sa iesim de aici!La naiba cu creaturile astea!''
''Aresto Momentum!''
Vraja lui lovi grupul de sirene aflat intre el si fata, facandu-le sa se opreasca brusc.Stia ca vraja nu avea sa le tina asa decat cateva secunde.Se afla la capatul puterilor.