Semne din strafunduri

[Adnana Hale]

Ultimele cuvinte ale Omului-Peste erau cat p-aci s-o faca pe Astropufa sa lesine.
"Cuum?! Adica a fost o farsa, totul, o inscenare, ca sa va inmultiti?!!! Sunteti groaznici si fara mila, creaturi ciudate! Cum puteti sa faceti asta? Si ne-ati mintit atata, am trecut prin atatea pentru...pentru ce?! Ca sa va vedem muterele incantate cand va uitati la noi si vedeti ca ne iesim din minti de furie?!"
Adnana nu se mai putea calma. Medicamentul fu, ca si in cazul Viperinului, faptul ca unul dintre Oamenii-Pesti se apropie de ea si ii puse mana pe umar. Se simtea doar un pic mai bine, dar era plina de ura si furie.
"Si cum sa nu mai existe nicio cale de scapare? Adica, noi am iesit de aici cand am mers la Fortareata Verzuie, pe o poarta! Si daca pe acolo nu putem, avem coridorul, prin care noi putem trece fara sa patim nimic.." zise tanara pe nerasuflate. Se uita din nou prin camera, cautand parca o cale de iesire, evadare. Atunci o zari si pe Viperina. Aceasta se uita intr-o directie..se uita la bastonul chestiei slinoase din Fortareata.
"Da, asta e! Bastonul. Le putem controla pe sirene si putem evada din locul asta ciudat. Le putem controla pe sirene si chiar daca nu stiu cum functioneaza, voi incerca, voi incerca sa aflu si sa fac chiar si imposibilul pentru a iesi de aici!"
Urma iar o pauza lungu, in care Astropufa respira adanc pentru a se calma, dupa care un Om-Peste li se adresa:
"N-a fost nici o farsa, nimic. De abia acum am aflat, in camera unde s-a facut ritualul a aparut..foc. Pe piatra. Era un semnal, semnalul ca vom pieri daca nu sacrificam pe cineva.."
Adnana nici nu-l lua in seama, nu mai avea incredere in ei asa ca i se adresa prietenei ei:
"Eliza, esti sau nu cu mine?"