Personajul preferat

[Kennya Allen]

Personajul meu preferat este Lordul Intunericului.
Probabil vi se pare ciudata aceasta alegere. Dar chiar dimpotriva. Fiecare din noi avem ceva in comun cu el sau anumite dorinte ascunse de a obtine ce vroia el.
Cu toate ca era cel mai rau vrajitor din lume, pana la urma era un elev extrem de stralucit, cum Hogwarts nu a mai vazut.

Mi-am dat seama prima oara ca eu si cu Mr Voldie avem in comun frica de moarte. Da, imi este frica de moarte, de faptul ca trupul meu o sa ajunga in pamant, putrezit si mancat de viermi si alte vietuitoare la fel de dragute. Din cauza faptului ca nu stiu ce ma asteapta pe lumea celalata sau daca chiar exista o viata de apoi sau reincarnare, si nu doar incetam din existenta. Din cauza faptului ca poate am prea multe regrete. Din cauza simplului fapt ca imi este frica. Uneori mi-as dori ca Piatra Filozofala sa existe.

Al doilea lucru pe care l-am observat ca il am in comun cu acest personaj este dorinta de putere. Da, puterea pentru mine a fost si inca este ceva important. Dar sa nu intelegeti gresit. Nu puterea pe care a avut'o el, pe care si-a exercitat'o prin cruzime, tortura, frica. Opusul. Asta imi aminteste de un discurs al autoarei J.K. Rowling. " One might use such an ability to manipulate, or control, just as much as to understand or sympathise.". Da, asta e diferenta dintre noi, desi avem in comun acelasi lucru. Si va mai pun un mic paragraf din acelasi discurs ca sa intelegeti mai bine dragostea mea fata de putere:
"If you choose to use your status and influence to raise your voice on behalf of those who have no voice; if you choose to identify not only with the powerful, but with the powerless; if you retain the ability to imagine yourself into the lives of those who do not have your advantages"

Imi amintesc acum mult timp cand Traje (Ruthie Allen) m-a intrebat care dintre cele trei talismane ale mortii l-as vrea. Si am raspuns fara sa ma gandesc, bagheta de soc.
Insa nu neg ca si eu sunt o fiinta umana si desigur, am egoismul, aroganta si bineinteles interesul pentru binele propriu. Probabil multi avem aceste lucruri in comun cu Lordul Intunericului.

De asemenea acest personaj imi inspira mila. Pentru el si cei ca el. Si m-a invatat multe despre cei care nu au capacitatea de a intelege pe altii, ca si cel mai rau dintre cei mai rai, are un motiv sa fie asa. Citisem mai de mult ca Voldemort era incapabil de a iubi pentru ca la randul lui a fost conceput dintr-o dragoste iluzionista, o dragoste care nu era acolo. Faptul ca a fost conceput sub efectul unei potiuni de dragoste si copilaria lui in general a fost tragica (mama moarta la nastere, crescut intr-un orfelinat, mai tarziu adevarul cum tatal lui i-a parasit dupa ce s-a trezit dupa efectul potiunii) au ajuns sa faca parte din motivele pentru care Voldemort a ajuns ce a ajuns.

Ce ma amuza este si faptul ca eu si Voldie avem in comun aceleasi reactii cand ne enervam. Da, amuzant faptul cand poti ramane ori extrem de calm sau dimpotriva iese un adevarat uragan.

De asemenea avem in comun frica. E ciudat cum toate aceste lucruri se potrivesc pentru fiecare dintre noi, desi multi zic ca nici nu seamana nici la degetul mic cu el.

De asemenea apreciez si faptul ca avem aceasi casa de suflet. Viperinii. Mereu m-am indoit daca chiar sunt o viperina adevarata sau nu. Dar de fiecare data raspunsul meu a a venit prin cele mai neasteptate moduri. Mi-am dat seama ca inainte de fiecare test mereu gandeam ca o adevarata viperina pentru faptul ca imi doream sa fiu una. Eu joc numai ca sa castig.

Si acum sa fim seriosi. E un badass de nota 10. He spices up our experience more than any other negative characters.

Unul din citatele preferate: There is no good and evil. There is only power, and those too weak to seek it.

Si ironic fata de citat, Lordul Intunericului m-a invatat un singur lucru de-a lungul seriei: Fara rau, nu exista bine. Fara el, nu exista Harry Potter.