In umbra lumii .

[Egon Xaver Hardwich]

Cerul de deasupra minunatului oras al Londrei capatase nuante pretomnatice, fade, insa placute. Plecase cat inca mai avea timp sa viziteze Hogwarts-ul, profitand de faptul ca elevii se aflau in vacanta. N-ar fi suportat sa viziteze in timpul scolii, nu de alta dar nu ii placeau copiii atat de tare, iar gandul catre sute de bobocei inconjurandu-l il oripila teribil.

Impunatorul castel il umplu de admiratie, arhitectura sa de fortareata amintindu-i de vechile palate scotiene ce le vizitase anul trecut, cu unchiul sau. Ehei, avea sa fie complet singur de-acum inainte in calatoriile sale. Nu-l deranja prea tare gandul, desi chiar simtea lipda unchiului sau, nu atat a prezentei sale fizice, cat cea a spiritului sau, a mintii sale deschise si intens cultivate, fragmente din aceasta rezidand si in el. Asa ii placea sa creada, ca unchiul dainuie si va dainui mereu prin el, si el avea sa se straduiasca sa-i cinsteasca memoria, aprofundand tot ce invatase.

Ajunse, intr-un final, in curtea interioara, ce parea si ea complet goala la o prima vedere. Auzi, insa, un raset si deveni mai atent. Da, era o eleva pe-acolo, cu siguranta nu o boboaca, ii dadea 16-17 ani. Se plimba in continuare prin curte, cu mainile la spate, admirativ, salutand-o pe tanara cu un gest al capului, reverentios, ca o mica plecaciune, dovedindu-si buna crestere.