Sfidand timpul

[Rosalie Vivienne Alden]

Auzind vorbele Cercetasei se pierduse in propriile ganduri. Mult prea multe .. si toate ii acaparasera in acea clipa mintea. Se simtea inchisa intr-o capcana din care nu mai avea sa iasa prea curand. Ca un leu in cusca .. se infiorase la aceasta comparatie, dar ea stia ca exact asa se simtea. Toate se contraziceau cu sufletul sau, totul era impotriva sentimentelor sale. Abandonata? Singura? Neinteleasa? Mai mereu. Erau niste cuvinte mult prea familiare pentru ea si din pacate trebuia sa recunoasca asta. Nu se putea ascunde toata viata dupa o cortina a timpului, caci acesta nu statea in loc special pentru ea. Ori ramanea in urma, ori trebuia sa se adapteze si sa invete sa fie ea insasi. Cea naturala, nu cea falsa. Se incruntase usor , apoi isi mutase privirea catre vechea sa amica Scarlett .. atat de multe intamplari petrecute impreuna .. Atatea destainuri .. erau ca doua surori.

"Da .. si nu doar o singura data!" Nu mai adaugase nimic, caci acum vorbele erau de prisos. Stia ca ea intelesese totul ce avea in gand, era constienta ca acum nu mai era nimic de spus. Inaintasera cu pasi marunti pe aleea care devenea din ce in ce mai intunecata. Ca un suflet umbrit de nori grei.