The wrong choice

[Rosalie Vivienne Alden]

Capitolul XXVIII- Like saying goodbye

Ma simteam pierduta, mai tare ca niciodata. Nu stiam unde ma aflu sau ce e cu mine. Oare am nascut? Ca printr-un cosmar am auzit doctorul spunand ca sunt in coma. Cum faceam sa imi revin? Trebuia sa imi vad copilul macar odata si cat mai curand .. De fapt,nu. Trebuia sa il am alaturi mereu! Cui ar ramane? Nate a murit, iar eu .. nu stiu daca mai am mult de trait. Din ce in ce mai slabita, amintirile dispar incetul cu incetul .. totul e ca o ceata abundenta care s-a abatut asupra vietii mele si nu ar mai vrea sa se indeparteze. Nori negri si grei se ascund in sufletul meu. Am simtit o prezenta aproape de mine .. Era Nate - care imi spunea sa imi revin, caci baietelul nostru are nevoie de mine .. Baietel??? Am nascut un copilas care cu siguranta seamana pe el ..

O usa scartaia atat de aproape de mine, un planset de bebelus se apropia din ce in ce mai tare de corpul meu care acum era aproape inexistent. Mi-am deschis ochii ca prin magie in urmatoarea secunda si l-am vazut: pe el, o parte din mine, o amintire de la sotul meu si cel mai important ..: comoara pentru care trebuia sa traiesc. Medicul a zambit spunand usor: "Stiam eu ca astfel isi va reveni" si s-a indepartat lasandu-mi copilasul la piept. Stiam ca acum nu mai eram singura pe lume ..
"Acum suntem doi, dragule!", am rostit in soapta si cu o lacrima curgandu-mi pe obraz. Da, acum eram doua suflete .. care aveau sa fie unul langa celalalt.
"Ba suntem trei !" , se auzise o voce de la o persoana care se afla in usa., iar eu cand am observat cine era am ramas fara grai. Parea atat de ireal .. Nu m-a parasit in clipele acestea grele, mi-a ramas alaturi ca cineva care iubeste cu adevarat, cineva care ma iubeste pe mine .. Il iubeam si eu pe el! Nu voiam sa spun 'La revedere' acestei lumi. Acum eram sigura ca nu era momentul in care aveam sa plec dintre cei vii. Sotul meu m-a readus oarecum la viata, iar baietelul mi-a luminat o noua speranta.
"Te va chema Derek ..", am spus incet amintindu-mi ca as dori sa ii pun numele tatalui meu.

Stiu ca nu am scris mult, dar chiar imi doream sa mai adaug ceva la acest fic si am observat ca inca avem cititori. Multumim tuturor care cititi si comentati aceasta poveste. Ei, bine .. , indiferent de lungime: bucurati-va de acest capitol!