Dreamcatcher.

[Scarlett Soul]

- O soapta pierduta in absolut. O soapta care se risipeste daca uiti sa o pronunti. Visul este o soapta care se zbate sa te trezeasca.
Nu ii era frica, insa simti cum intregul trup incepu sa-i tremure. Totul revenea si stia ca era din nou prinsa in pagini de demult. Ura sa cada in prapastia trecutul, sa auda din nou cu se deschidea Cartea si paginile ii fluturau in vant purtandu-i povestea pretutindeni. Oricine asculta, auzea soapte dulci din trecutul ei, auzea un copil plangand in mijlocul unui camp pustiu, ii auzea sufletul si sta la taclale in miez de noapte. Ar fi vrut sa spuna ca putea ramane puternica, asa fusese mereu, asa o invatasera si pana la urma asa o invatase viata ca trebuia sa fie, dar uneori cand se aseza, noaptea, pe scaun si isi aprindea tigara, isi dadea seama cat de vulnerabila era. Auzea ecoul acelor voci atat de familiare cum au barfit-o la cafeaua de dimineata.
- " Nu sunt nici macar umbra, sunt visul unei umbre. "
Nici ea nu stia de ce spusese asta, dar nu prea ii pasa ce spunea si ce nu. Nu acum, nu in fata fetei aceleia. Brusc realiza ca nici macar nu ii stia numele. Dadu sa se prezinte, dar se hotari la fel de repede sa nu o faca. Ce rost avea ? Inca un nume de retinut . Unul pe care nici nu avusese dreptul sa-l aleaga si unul care ... era doar un nume. Punct.
- Ai spus ca intelegi. Atunci asculta ! E o dimineata linistita de vara. Te trezesti cu ciripitul randunelelor, dar pentru prima data nu esti nervoasa pe ele ca te-au trezit din lumea ta de vis atat de devreme.'Oricum trebuia sa ma trezesc' iti spui tu. Apoi te ridici din pat, fara a-l aranja, astazi te gandesti sa te rasfeti, asa ca lasi totul asa cum este, fara a-ti face vreo grija. Te imbraci cu o rochie neagra simpla, de casa, de care iti amintesti ca iti pune tot trupul in valoare destul de bine. Apoi te gandesti sa iti faci cafeaua, dar in drum spre bucatarie te opresti sa te uiti in oglinda. Iti observi cearcanele de sub ochi, obrajii subti, parul despicat, mainile aspre si corpul care ti se pare disproportional. Te enervezi si te intorci in camera sa te schimbi. Iti iei niste pantaloni largi, tot negri si o bluza simpla. De data asta in drumul tau spre bucatarie inchizi ochii cand treci pe langa oglinda. Odata ce ajungi acolo te simti mult mai bine. Iti faci cafeaua, adaugand doar un pliculet de zahar, apoi o torni intr-o cana de pe vremea bunicii si ii iei farfurioara pe care stii ca a luat-o la set. Duci ceasca la masuta unde in fiecare dimineata petreci ceva timp privind pe fereastra in timp ce cu sorbituri mici iti bei cafeaua. Vine Viata si se aseaza langa tine. Care ar fi primele cuvinte pe care i le-ai spune ?
Eu i-as spune : Tu ai fost cea care m-a invatat ca nu exista finaluri fericite. Exista doar finaluri mai putin dureroase.