Remote Love

[Georgia Harris]

-Cat de complicata e viata! Prin cate tunele ne pune sa alergam pentru ne pune apoi sa ne intoarcem de unde am venit, sa o luam de la capat. Cand ne dorim ceva si nu putem avea, suntem tristi pentru ca ne punem toate sperantele, visele, puterile pentru ca dorinta sa se implineasca, pariem totul pe o carte, ca dupa aceea sa realizam ca nu mai avem nimic, daca uneori dorintele ni se implinesc ne simtim fericiti, dar fericirea nu dureaza decat o secunda, odata obisnuiti cu ideea ca dorinta a devenit realitate, incepem sa simtim in noi Golul visului implinit, nu mai avem ce ne dorii la ce aspira, ne simtim pustiiti de nostalgia zilelor de planuri si incercari de izbanda,acum cand totul sa terminat ce ramane de facut? Unii spun ca viata e ploaia, iar moartea curcubeul, eu nu cred ca moartea e curcubelul, dar stiu ca viata e ploaia, uneori cade in plicaturi calde si lente, te linisteste, alteori se arunca in lacrimile de gheata ale unei furtuni... Cand iubim pe cineva suficent de mult ca Viata sa fie deranjata de asta, face cumva si odata si odata tot il ia de langa noi, il trimite prin parti opuse ale lumii sau chiar in lumea cealalta, daca nu se intampla asta, are ea grija sa nu putem 'merge' linistiti pe acelasi drum cu persoanele importante pentru noi, ne umple drumul cu obstacole, nenorociri care pot fi trecute doar cu mii de eforturi... Daca nu vrei sa stai 'la apa mica' si intri, mai mult, din greseala in vartejul vietii doar o minune te mai poate salva de acolo! spuse fata intr'un fel ce semana foarte tare cu 'ganditul cu voce tare'.
De odata tacu, realizand ca Desiree auzise tot ce a zis.