In umbra lumii .

[Scarlett Soul]

'Ma crede o fetita fara minte.' isi spuse Scarlett in vreme ce isi aranja roba. Scoase cartea, fara nici o graba si o indesa in geanta. Era tot un soi de gest disperat, dar era executat cu calm, fara acea teama caracteristica.
- Treburile mele scolaresti ? repeta ea acele cateva cuvinte, zambind cinic la nestiinta baiatului.
'Se crede superior. Si crede ca ma poate domina, dar se inseala amarnic. As putea sa ajung la beregata lui inainte de a-si lua ochii de la norii aia afurisiti la care se uita. Prea multi oameni care cred ca varsta este prioritara, dar si aceea pierd. Castiga cateva batalii din cauza experientei, iar apoi pierd razboiul. Biet baiat nestiutor.'
Ar fi vrut sa ii spuna toate astea, dar stia ca nu avea nici un rost. In definitiv lui Egon nu ii pasa de ea mai mult decat ii pasa de cat negru avea sub unghie. Se simtea neimportanta, neimportanta si nefolositoare. Ura asta si ura ca baiatul acela o intimida, dar nu ar fi recunoscut niciodata asta.
- Daca continui sa ma privesti asa ... , incepu ea, dar vorbele i se pierdura in vant.