In umbra lumii .

[Egon Xaver Hardwich]

<<Treburile mele scolaresti?>>
"Pai aa...da." ii confirma el cu nonsalanta. Fata ascunsese cartea aceea intocmi ca si cum Egon ar fi fost profesorul furios gata sa i-o smulga din maini si s-o asculte din lectia de zi... Sau, cel putin, asa lasa ea sa se vada. Alta explicatie nu putea gasi, si nici nu dorea sa-si puna mintea la contributie cu asemenea lucruri ce, din cale afara, nu il priveau.

Nu dorea sa para superior sau sa se dea drept unul, considera ca un om cu adevarat inteligent si cult nu trebuie sa-si augmenteze, chipurile, capacitatile, batandu-se cu pumnul in piept si incercand sa-i domine, sa-i submineze pe ceilalti astfel. Nu. Era de parere ca, daca intr-adevar avea anumite calitati deosebite, ce-l diferentiau fata de ceilalti, trebuia sa reuseasca sa se impuna din umbra. Si, in general, aplicarea acestui concept ii reusea mereu. Nu credea ca multi inteleg aceste lucruri, si nu se referea strict la adolescenta de langa, ci la toata lumea in general.

O provocare se ridica din senin de pe buzele adolescentei, facandu-l sa ridice din sprancene, curios de cat de departe poate ajunge cu indrazneala:
<<Daca continui sa ma privesti asa...>>
"Asa cum? Dar te rog, continua... Ce ai de gand sa faci in acel caz?" isi intoarse el privirile catre ea, fara pic de aroganta ascunsa.