Gustare la miezul noptii

[Aylee L. Lovel]

Incepu sa tarasca animalul impreuna cu Viperinul vampir. Ii placea de el, desi i se parea un pic prea serios. Daca se gandea mai bine, probabil nici ea nu lasase o prima impresie prea buna. De obicei ii placea sa faca o prima impresie buna. Nu era mereu atat de nebuna, de obicei era chiar serioasa si nepasatoare. Suna cunoscut, nu-i asa? Stereotipul Viperinului absolut si fara drept de apel... Totusi, uneori isi dorea sa mai faca si nebunii, sa se elibereze de rutina zilnica. Il privi pe Darkason. Lumina lunii pline ii dadea o stralucire aparte, care il facea sa para...maret. Zisesera ei ceva despre luna plina. Dar era clar ca nu ii afecta si pe ei, caci doar varcolacii aveau probleme cu luna plina. Ajusera in dreptul colibei paznicului vanatului. Era acolo un recent construit tarc vechi. "Nu-i asa ca ar fi frumos sa putem sa o ingropam aici, in locul in care cineva a ingrijit-o si a iubito?", intreba ea visatoare. El o privi cu un zambet trist si porni mai departe. Aylee era constienta ca e imposibil, dar ar fi fost totusi frumos.
Intrasera in padure. De atatea ori a fost si ea aici. Cate amintiri in cate nopti icetosate. Uneori se intreba de ce venea aici atat de des. Trebuia sa recunoasca faptul ca ii placeau pericolul si adrenalina, iar locul acesta le putea oferi pe amandoua. De asemenea, ii placeau locurile linistite in care te poti gandi la orice vrei fara sa fi intrerupt vreodata. Ajusera intr-o poienita fara ca sa isi fi dat seama. Iar se pierduse in visele ei, dar din fericire nu era singura. Ar fi ajuns sa se rataceasca pe aici. Darkason lasa jos capriara si isi scoase bagheta. "Mi-ar fi placut sa o ingropam in modul traditional, dar nu avem nici timpul si nici uneltele necesare, deci lasa-ma sa te ajut cu aia." Isi scoase bagheta la randul ei. Se puse langa Viperin si isi intinse bratul inspre o bucata mai plata de pamant. Rostira vraja in cor, iar bagheta ei incepu sa tremure. Pamantul se ridica, lasand loc unui gol dreptunghiular si nu foarte adanc. Isi atinti dupa aceea bagheta inspre caprioara si o roti, fara un cuvant. Ii placeau vrajile nonverbale. Caprioara incepu sa pluteasca si se puse in groapa. Darkason dadu drumul la pamantul pe care il ridicase. Nici nu se vedea mare diferenta, doar urma unui dreptunghi. Se ghemui la pamant si privi luna. "Atat a fost." Darkason se aseza langa ea,ridica privirea la cer si zambi. Ramasesera acolo tacuti.