Scrisori in miez de noapte.

[Bell Evans]

• O privi cu o urma de zambet, incercand sa ii zareasca expresia chipului printre faldurile adanci de intuneric; vazu doar doi ochi mari care pareau sa o analizeze cu atentie si ofta. Era destul de sigura ca nu arata cea mai fericita fata, dar incerca sa surada. Stia ca buzele pline se arcuira intr-un zambet, dar putea sa puna pariu ca expresia ochilor tot pierduta ramasese. Era singurul lucru pe care nu putea sa il controleze. Niciodata.
  
  Isi pleca privirile, strangand roba in jurul sau; poate asa reusea sa se ascunda mai bine de Scarlet. Intunericul avea si el rolul sau, dar stia ca nu era suficient. Nu cu doua sfere fluide aprinse chiar la cativa centimetri de chipul ei.
  
  "-Ma bucur sa te vad" sopti fosta cercetasa, cu o voce din care se revarsa o blandete sincera; perspectiva de a intalni pe cineva acolo care sa o faca sa se simta si mai rau se pierduse in aerul rece al Hambarului.
  Prezenta fetei ii facea bine; intalnirea unui vechi prieten era poate unul din cele mai bune lucruri care puteau sa i se intample in acel moment.
  
  Secundele pareau ca se tarasc inerte prin oceanul de tacere; raspunsul ei intarzia, la fel cum fiecare rasuflare glaciala a vantului se pierdea prin ferestrele inexistente ale Hambarului. Bufnitele de pe stinghii pareau adancite intr-un somn adanc, incercand sa scape de frigul de afara. Stateau una langa alta, cu ochii inchisi. Insa era aproape sigura ca le simteau prezenta. Erau niste pasari foarte rationale, cu un puternic simt de observatie.
  
  Atinse in treacat pergamentul din buzunar si clipi brusc; isi aminti de ce venise aici, iar umbra de tristete ii reveni pe chip. Isi ridica insa privirile si incepu sa o caute pe Eowyn. Micuta pasare alba era undeva in partea stanga. Isi deschise lenesa ochii cand isi auzi numele si huhui nemultumita. Zbura insa in urmatoarea clipa pe umarul ei si isi lasa capul oe obrazul alb al tinerei.
  
  "-Si mie mi-a fost dor de tine" sopti Bells, mangaind-o cu blandete pe cap.
  
  Pasarea se aseza pe incheietura dezvelita a mainii, asteptand rabdatoare; tanara scoase scrisoarea din buzunar si o lega cu grija in jurul piciorusului mic. Pielea palida straluci pret de cateva secunde in lumina baghetei, dupa care disparu din nou sub materialul gros al pelerinei. Se apropie de fereastra si isi lua ramas-bun de la Eowyn. Pasarea isi desfacu cu gratie aripile mici si isi lua zborul din mainile ei; avea sa o revada dupa mult timp.