Remote Love

[Georgia Harris]

-Eu gasesc adevarat ceea ce a zis un Incuiat pe care mi l'a aratat bunica intr'un ziar: "Fericirea nu exista. Pentru ca atunci cand spui 'Sunt fericit!' ai fost deja. Nu poti sa pui mana pe ea. Daca ajungi sa spui 'Sunt fericit' inseamna ca aceasta constatare e trecuta prin constinta ta si e lasata in urma...fericirea care a fost, deci nu exista!" Pentru ca totul in viata mea e atat de simplu, aceasta este foarte complicata. Traiesc pentru a astepta si astept pentru a incepe cu adevarat sa traiesc. Ma trag dintr'o familie a carei multe generati la rand au avut profesia de aurori, si asta vreau sa fiu si eu. Uneori stau si ma gandesc daca nu as fi oare o anonima a familiei, devenind ceea ce toti se asteapta? Dar nu pot sa nu imi doresc sa fiu auror, asta e profesia care imi place de cand ma stiu... Dar nu voi fi o anosta in familie, nu voi fi ca ei... Imi mai doresc ceva...vreau sa scriu o carte! Cred ca pot asta! Trecutul e o avalansa de intamplari normale, adunate toate la olalta, prezentul e o adevarata descoperire, dar dintre toate doar viitorul ma va face sa simt ca traiesc cu adevarat. Desiree, ti s'a intamplat vreodata ca find in mijlocul unei intamplari nesemnificative, de toate zilele, ce se repeta, pestee care de obicei treci neparator, capul fiindu'iti inpuiat cu lucruri mult mai importante care nu au intrat in obisnuintaa omului, in firea lui sa constientizezi intr'adevar ca tu existi, chiar esti ceea ce esti, respiri, vorbesti, esti unde esti, si toate sa iti para lucruri incredibile, pentru ca in amarul suferintei nu ai stat sa iti dai seama ce minune e ca tu esti pe Pamant sau in betia extazului oferit de o veste buna, un loc in care te afli sau ori ce alt lucru special ce ti s'a intamplat ai neglijat cel mai important lucru, ca tu chiar existi?
Cercetasa se uita spre fata. Ce frumos e sa spui ce ai pe suflet intr'o noapte ca asta! Cu ce claritate o facea lacul sa vada lucrurile! Cat de frumos: luna picta cu raze arginti pe panza apei ce vibra usor la fiecare atingere a pensulei nevazute! Cat de mult si'ar fi dorit sa fie si el acolo, sa se bucure impreuna de munti de ape, de castel si chiar si de prezenta lui Desiree! Oricum el era langa ea mereu, era ca un parfum ce incerci sa ii gasesti urma cauti peste tot, ca pana la urma sa descoperi ca parfumul nu e nici in hainele tele nici in parul ta, era in tine, era in sangele care iti curgea prin vene si pe care nu il poti forta sa iasa afara din vene, caci sangele vine de la inima.