Excalibur

[Ema Snow]

Isi agata un colt al capei de curaua blugilor, creand astfel un fel de buzunar pentru carte. Pentru o secunda, Ema se gandi la felul ciudat in care arata. Nu putea gasi alt cuvant sau alta imagine, decat cea a unui baietel ce se plimba prin balci, imbracat in pantaloni scurti si tricouri colorate, cu o pelerina imporvizata si sabii de lemn. Isi scutura capul.
„ – Da, sigur. Mergem mai departe”
Pasira prin spatiul ingust. Soimeanca se simtea usurata sa descopere ca fiecare pas le aducea mai aproape de o zona mai larga. Se simteau curente delicate de aer, aducand un miros proaspat. Curand, se trezira urcand, caci pasajul se inclina, scotandu-le spre suprafata. Ema se intreba cati metri de pamant erau deasupra capetelor lor, dar nu se arata dornica sa afle raspunsul. Ii era teama ca va deveni claustrofobica.
Cand paseau pe teren drept din nou, se intampla ceva mai ciudat.