Excalibur

[Dawn Snow]

Dawn se opri in mijlocul tunelului si asa ingust. Era mai multa lumina, ce parea sa vina din pamantul de pretutindeni.
„ – Ai auzit asta?” intreba ea uimita.
In voce i se putea cunoaste incantarea. Da, sunetul se auzi din nou, iar Dawn se simti de-a dreptul relaxata.
Era un sunet slab, micut, dar constant. Si era cu siguranta sunetul inconfundabil al valurilor izbindu-se de stanci intr-un ritm lent.
Cele doua inaintara. De fiecare data cand paseau acum, apa se arata langa picioarele lor. Podeaua mustea de acest lichid, dar ele nu se afundau. Era ca si cum ai merge pe o strada dupa ce a plouat. Nimic mai mult.
Peste cateva minute, valurile se auzeau mai aproape, chiar deasupra lor.