Excalibur

[Ema Snow]

„ – Nimic de cand cu a treia intrare” ofta Ema.
Pasi in fata si se uita la copaci. Incerca sa isi imagineze ca vorbeste cu cineva.
„ – Incotro o luam acum?” spuse ea cu calm, cu ochii inchisi.
Nicio vorba, nicio soapta, nici macar un amarat de sunet sau iluzia unui zgomot.
Soimeanca mai insista, intreband de cateva ori si ascultand un eventual raspuns. Nimic, din nou. Devenea nerabdatoare.
„ – Incotro? Pentru numele lui Dumnezeu! Ne-ati adus pana aici ca sa ne lasati de izbeliste?!” se rasti ea la copaci, iar ecoul ii insoti vorbele asemenea unei fantome.
Iarba de la picioarele Soimencei straluci usor, intr-o culoare blanda, aurie. Se intindea intr-o singura directie, de parca ar fi luminat o poteca ascunsa.
Ema ridica din sprancene.