Excalibur

[Dawn Snow]

„ – Buna treaba” zise Dawn uimita. „ Data viitoare, sa-mi amintesti sa ma ratoiesc la tine”
Porni pe cararea lumiata, temandu-se sa nu dispara. A fost nevoita sa se intoarca si s-o traga pe Ema dupa ea, dar nu a depus prea mult efort. Nu stia unde avea sa le duca poteca, dar macar stia ca aveau sa mearga undeva. Atata timp cat nu stateau pe loc, Dawn era multumita.
Copacii isi leganau incet frunzele, iar iarba inalta se apleca sub mangaierea vantului slab. Existau mai multe plantute prin jur, plante de care nu auzise niciodata si cu atat mai putin sa fi vazut. Trunchiurile copacilor erau decorate de cicatrici. Coaja era rupta in unele locuri, de parca ar fi stat ca dovada unor batalii vechi. Soimeanca se simti bine ca avea o sabie si o bagheta. Coniferele ‚sangerau’, rasina lor acoperind taieturile si loviturile de palos.