Excalibur

[Ema Snow]

„ – Auzi, Emm? Nu ai vrea… sa cauti tu… ceva… prin carticica aia a ta?”
Soimeanca isi dadu ochii peste cap, ridicand la timp mana ca sa se fereasca de o lovitura.
„ – Tu… chiar crezi ca pot?!” intreba destul de ironic si cam nervoasa.
Nu era ca si cum ar fi putut striga spre ciudatii luptatori un 'asteptati doua clipe, va rog. Caut doar ceva cu care sa va omor, domnilor’. In alte conditii, ar fi inceput sa-i tina morala surorii ei, bombardand-o cu argumente si intrebari. Dar nu acum. O s-o faca mai incolo, daca aveau ocazia sau norocul sa scape din prostia asta.
Reusi sa taie mana celui mai apropiat soldat. Pentru o fractiune de secunda, Ema se simtea ca si cum ar fi fost fiica unui padurar.
Se concentra ocazional asupra cartii. O lovea incet in spate, de fiecare data cand fata sarea.