Excalibur

[Dawn Snow]

Dawn ridica din umeri. Si ei i-ar fi placut. Visase candva la onoarea Cavalerilor si la tot ce insemna Codul lor.
Isi intinse bratele in fata si isi dadu capul pe spate, auzind incheieturile pocnind usor. Soimeanca se ridica dintr-o saritura si se grabi sa prinda mana surorii ei pentru a o trage. Nici macar nu-i pasa daca Ema avea sa protesteze.
„ – Haide! Trebuie sa ne continuam drumul!” zambi Dawn, vorbind pe un ton prea vioi.
Ii venise in minte o vorba veche ce zicea ca ‚pauzele lungi si dese sunt cheia marilor succese’, dar ele nu puteau sa piarda timpul. Nu acum. Cu cat gaseau mai repede sabia, cu atat mai repede se intorceau acasa, in siguranta peretilor grosi.
Isi scutura haina din zale si se incrunta. La ce ajuta? Nu rezista daca o taiai cu un cutit. E adevarat ca nu mai patrundea lama atat de repede, dar nu ar fi fost mai bine fara o asemenea haina? Adica, un cavaler injunghiat adanc murea relativ repede. Un cavaler injunghiat suficient de adanc incat sa nu se poata misca in voie mai apuca cateva ceasuri de trait. Dar nu era mai bine sa mori repede si sa nu te mai chinui?
Ignora alte ganduri si se pregati de drum.