Excalibur

[Ema Snow]

Ema isi ridica privirea. Musca din mar si chiar ii placea. Avea acel gust pur, nepatat de chimicalele orasului.
Dawn avea dreptate. Intr-adevar erau mai acre, dar Emei ii placea acreala. Nu comenta in fata acestui fapt, chiar se bucura. Merele de ‚padure’ erau mai tari, mai greu de rupt. Dupa doar doua muscaturi, dintii Soimaritei protestau moale. Ii placea foarte mult mirosul. Curat, dulceag, proaspat. Ii amintea de un parfum anume, insa nu stia numele.
Mancara cate doua mere de persoana, iar Dawn lua unul pentru mai tarziu.
Sa inainteze devenise mai usor. Soimeanca nu mai risca sa se impiedice de vreo radacina; sau cel putin, nu mai risca atat de mult. In general, nu avea astfel de probleme, dar era prea tensionata ca sa se gandeasca la asta. Avea prea multe pe cap. O macinau ganduri in privinta testelor ce vor urma. Cate vor mai fi? Cum le vor trece? Ce o sa testeze? Tarie? Inteligenta? Abilitati de lupta? Iar apoi, mai era si incercarea de a-si controla limbajul corpului. La fel ca si ea, Dawn stia sa citeasca in cele mai mici gesturi. Stia spre ce se indreapta gandurile Emei atunci cand isi incrucisa bratele. Era doar o simpla intrebare: Dawn stia toate acestea pentru ca studiase comportamentul uman sau pentru ca ii era sora? Nu conta acum.