Excalibur

[Dawn Snow]

Nu dupa mult timp de mers, cele doua au ajuns la apa curgatoare ce se auzea. Era un rau lat de cativa metri. Torentul nu parea prea rapid, dar Dawn nu vroia sa riste. Stia cat de inselatoare poate fi apa. Cauta din priviri un loc pe unde sa-l poata trece in siguranta, dar casca ochii, zarind un pod din lemn. Nu, nu podul din lemn o surprindea, ci ce se afla la intrarea pe pod. O masa taraneasca, rotunda, din lemn, cu doua scaune mici.
Vocea se facu iar auzita.
„ – Numai cei care merita vor trece pe acest pod. Daca nu aveti inimi curate, atunci totul este fara rost. Luati loc…”
Dawn se aseza fara sa se mai gandeasca. Pe masa isi facu aparitia un pocal scund, plin pe jumatate cu ceva ce parea a fi apa.
Isi ridica sprancenele, ironica. Era cat pe ce sa spuna ca e o prostie, dar ii veni in minte ideea de test. Da, acesta trebuia sa fie un test. Acum nu trebuia decat sa astepte ca Ema sa se aseze si sa afle restul indicatiilor. Nu parea sa fie nevoie de lupta. Cel putin, nu genul de lupta fizica. Poate ceva de gandit, o problema, dar nu lupta fizica. Devenea mai convinsa de asta cu fiecare secunda ce se scurgea.