Excalibur

[Ema Snow]

Ema batea un ritm lent in masa.
„ – Stiu!” spuse ea senin, poate prea tare.
Nu poate. Sigur. Ecoul ei se facu auzit in doar cateva zecimi de secunda. Ii zambi surorii ei si se apleca usor peste masa, in timp ce-i explica ideea.
„ – Daca am turna lichidul intr-un singur pocal? Atunci am stii ca este otravit. In felul acesta, eu il beau si terminam povestea. Tu te duci mai departe, gasesti sabia si te intorci la Hogwarts, oricat de departe vine asta.”
Zambetul ei triumfator putea fii maret. Isi lasa muschii sa se incordeze in voie si ignora cu desavarsire golul din stomac.
Fusese de atatea ori in situatii de moarte, incat nu o deranja acum ceva. Era sa moara de mii de ori, numai de cand incepuse scoala, fara sa fie constienta de celelalte ocazii. Moartea devenise un subiect neinteresant. Nu o fermeca sa asculte cum isi doresc altii sa moara sau la ce spera sa fie dincolo de asta. Ea ar fi fost norocoasa daca s-ar fi stins repede. Dar acum, situatia era onorabila. Sa moara pentru sora ei. Cat de perfect!