Excalibur

[Ema Snow]

Ema clipi des. Mana ei aluneca deageaba spre Dawn, incercand sa-i prinda incheietura. Era prea tarziu.
„ – Ce ai facut?” intreba ea sugrumat.
Astepta ca sora sa se prabuseasca la pamant din clipa in clipa. Astepta sa se intample ceva rau. Astepta ca Dawn sa moara.
Si totusi, asteptarea se transforma in nedumerire. Normal ca nu vroia ca sora ei sa se stinga, dar daca asta nu putea fi evitat, isi dorea sa nu sufere. Soimeanca din fata ei statea in continuare la masa, la fel de nedumerita ca si Ema. Nu cadea intr-o parte, nu se ineca si nici nu tusea convulsiv. Pur si simplu statea, cu sprancenele ridicate, intrigata de ce se intampla. Ce nu se intampla, mai bine spus.
„ – Esti in regula?”
Intrebarea Emei avea un ton ciudat. Daca nu era vorba de surpriza, putea fi interpretat ca ‚nu mai mori odata?’. Clipi des.