Excalibur

[Dawn Snow]

„ – Aaa… Nu am nimic… Adica sincer, ma simt foarte bine” raspunse Dawn, surprinsa de intamplare.
Nici macar nu vedea in ceata. O fi fost o otrava ce isi facea efectul mai lent? Cele doua nu mai rostira nimic. Stateau intr-o asteptare tensionata. Parca era mai grea tensiunea decat ideea. Dawn numara in minte secundele. 1…2…3… 60…100….267… Pe la 500 si ceva se plictisi. Nu aparuse nicio schimbare, nu o durea nimic.
„ – Ori am murit si sunt o fantoma” spuse ea pe un ton meditativ, „ ori ceva nu e in regula cu bautura.”
Vocea ce incepea sa devina enervanta se facu auzita din padure.
„ Nici una dintre voi nu va muri acum, caci nu acesta este scopul. Aveti mintea limpede, caci ati gasit solutia, aveti inima pura, caci v-ati sacrificat. In pocale nu a fost nimic mai mult decat apa. Sunteti libere sa va continuati drumul”
Ei, asta de usurare! Se bucura enorm pentru ce tocmai auzise, desi nu o arata.