Hurricane

[Violet Wilson]

• Tresari usor cand auzi tonul vocii cunoscute in apropierea ei; nu era sigura ca Desiree avea sa o urmeze - insa acum lucrurile erau destul de clare. Era destul de surprinsa, dar intr-un mod placut.
  Simtea ca poate ar fi trebuit sa se deschida in fata ei; in cele din urma, era sefa ei de casa. Ar fi trebuit sa fie un mentor, un model, omul la care te-ai duce daca ai avea vre-o problema. Insa in momentul de fata simtea cum nu putea spune nimanui ce era in interiorul ei. De parca un lacat imens, inexistent, se pusese la intrarea in sufletul ei gol.
  
  "-Esti bine?" intreba ea, dupa o pauza lunga in care niciuna din ele nu rostise niciun cuvant.
  
  Intrebarea sunase de-a dreptul prostesc; era logic ca tanara nu se simtea in apele ei. Privirile pierdute, chipul obosit, ochii reci si aproape goi. Nu era ca si cum ar fi dansat de bucurie in fata ei.
  Insa stia ca uneori cateva vorbe puteau schimba totul; deveni brusc interesata de situatia cercetasei si se opri, privind-o cu ochii mari.
  
  "-As putea sa te ajut cu ceva?" continua Katherine, ezitand; era mai mult ca sigura ca avea sa auda un refuz politicos.