A morning story.

[Isolde du Maurier]

Era probabil ca ratacea de ore. Singura, fara nici un prieten. Cum a fost mereu. Pasii i se auzeau clar pe strada pustie. Se intreba unde sa mearga, ce sa faca. Parul blond ii atarna plin de viata pe spate.
"Cine sunt?"se intreba din cand in cand.
"Sunt Lachrymose, fata cu numele ciudat. Fata cu familia ciudata. Fata ciudata. Ciudata, ciudata" ii rasunau in minte raspunsurile.
"Dar, daca n-as fi Lachrymose, cine as fi?"se intreba iar.
"Sora ta." ii raspundea o voce.
"Nu am sora." se gandea ea. "Cine?Cine as fi? Vreau sa stiu. Spune-mi."
"Nu pot."
Si convorbirea mentala continua.
Lachrymose ratacea pe strazile din Hogsmeade de ore. Oamenii o tot vedeau trecand, intorcandu-se, invartindu-se si se mirau. Nu innebunise, ci o coplesea un sentiment de melancolie, ar fi vrut sa daseze, sa cante, sa alerge. Isi dorea sa fie acasa.
"Lumea, ce e lumea? Ne credem filozofi, punandu-ne intrebari fara raspuns, intrebari care nu au raspuns".
Tot ratacind asa, se trezi stand pe un scaun, la o masa, fata in fata cu o fata pe care nu o mai vazuse vreodata. Se uita mirata la ea si se ridica.
"Scuza-ma, sunt putin aiurita astazi" balbai ea o scuza, dand sa plece.