Forever and always

[Alice Morris]

Alice privi camera din jurul ei imediat ce aceasta se materializa. Zecile de bufnite ale scolii stateau alaturi de cele ale elevilor pe stinghiile aflate la inaltime. Vazu penajul alb al lui Abigail in lumina slaba a soarelui ce se ridica din spatele muntilor, si se instala pe cerul senin al diminetii. Arunca o privire in josul scarilor, si cand vazu ca nu e nimeni iesi de sub pelerina.
"Alice, ce faci, vino inapoi!" spuse Bell imediat.
"Linisteste'te, nu e nimeni!" raspunse astropufa pe un ton jucaus, desi era constienta ce pericole implica fapta ei. Isi ridica bratul si sopti: "Abigail, vino aici!" Bufnita isi scoase somnoroasa ciocul de sub aripa, si parasi stinghia ei, dupa care facu cateva cercuri in zob deasupra capetelor fetelor, si se aseza intr'un final pe bratul astropufei. Incepu sa'i mangaie penele albe ca zapada, fiind fericita sa o revada pe Abigail, pe care o lasase acasa la parintii ei. "Nu e frumoasa?" intreba ea intorcandu'se catre locul unde o lasase pe Bell, care era inca invizibila. Dar aceasta nu apuca sa zica nimic, fiindca zgomot de pasi se auzi dinspre scari. "B, repede!" spuse aceasta in soapta, putin alarmata. O trimise pe Abigail la locul ei si intra sub pelerina alaturi de cercetasa.