Forever and always

[Bell Evans]

• Cele doua se ascunsera sub pelerina, stingandu-si baghetele; erau atat de tematoare de fiecare data cand ieseau pe coridoare. Si aveau si motive - erau doar niste simple eleve pe atunci. Iar Peeves, Filch sau orice alt Perfect sau Profesor putea sa le faca probleme mari. Acum totul era diferit - intr-un mod mult mai bun, bineinteles.
  
  "-Oare cine era totusi atunci?" intreba Alice, brusc.
  Bells ridica usor din umeri; chiar voia sa afle si atunci era ocazia perfecta.
  "-Aflam acum" raspunse ea, dupa cateva minute.
  
  Silueta cenusie abia se distingea in intunericul diminetii din jurul lor; insa un chip palid se contura la lumina unei baghete. Chema o bufnita de hambar si ii lega repede o scrisoare de piciorusul intins; se misca atat de repede incat nici Bell si Alice din prezent nu reusira sa o recunoasca; era o ea - atat stiau.
  
  "-Eu zic ca era Arwen" mormai Bell, cand usa se inchise in urma necunoscutei.
  Alice paru sa ezite; intr-un fel, nici ea nu era complet sigura. Dar trasaturile tinerei ii pareau oarecum cunoscute. Important era ca totusi nu le prinsese acolo la acea ora matinala.