Almost there...

[Melanie Stark]

Desi soarele apusese demult, lumini pale se intrevedeau din micutul ei comparitment.Era trecut de ora 7, iar o liniste patrunzatoare domnea in tot vagonul, nu indraznise sa faca vreo miscare, desi simtea cum stomacul incepuse sau i se revolte amenintator.De indata ce isi atinse buzunarul stang, simtise ceva inauntru, pachetul ascuns cu grija de Yan, se afla triumfator in buzunar ademenind-o sa il scoata."Desigur ca dragul de Yan nu a putut sa se abtina si mi-a strecurat in buzunar mancare", gandise cu o voce tare in timp ce isi scoase mica provizie din buzunar.
In timp ce manca ganditoare, niste pasi se auzira pasi grabiti langa compartiment.Putin curioasa dar si tematoare isi scoase bagheta si incerca sa fac cat mai putin zgomot posibil de teama ca si respiratia ei ar putea fi auzita.Dupa ce pasii s-au indepartat indeajuns cat sa respire usurata Melanie isi baga cu grija bagheta ei in tocul special facut pentru micuta bagheta din lemn de cires.
In toata spaima nu observase ca cineva se strecurase langa usa si privea ganditor in speranta ca prezenta nu ii va fi remarcata.Melanie simtea cum pupilele i se dilata de frica iar fata ei isi pierdea din culoare devenind alba precum varul, cu respiratia tinuta si mainile stranse in jurul corpului ei firav, tot ce mai putea sa faca era sa astepte lovitura...